S-a stins un inger!
Sufletele noastre au ramas pustiite si in bezna. Durerea ne desfigureaza chipurile, iar gandul e mereu acelasi: "Nu e adevarat! Nu se poate! De ce TU???"
Viata e dura si de cele mai multe ori nedreapta. Ne obliga sa ne despartim de cele mai dragi fiinte, ne fura ceea ce ne definea fericirea.
Dintr-odata lumea a luat o alta intorsatura, nu mai intelegem nimic si in fiecare clipa ne intrebam de ce Dumnezeu a luat un chip angelic dintre noi? De ce viata ta a fost atat de scurta? E nedrept sa se intample asa!!! S-au naruit atatea vise, atatea sperante si ganduri; totul a ramas in intuneric. Nu mai e decat tacerea astazi sa spuna: 'Ai fost iubita!'. Te-a iubit oare Dumnezeu mai mult decat noi, cei din jurul tau?
Ai fost un vulcan ce izbugnea si se stingea la fel de repede, ai iubit viata si ai crezut ca e un dar pe care Dumnezeu ni L-a dat.
Mereu imi ziceai: "Ai incredere in tine! Traieste clipa! Indrazneste!"...Ne spuneai "vom fi pentru totdeauna prietene", dar de ce a durat atat de putin acest 'intotdeauna'? :((
De ce ti-ai deschis aripile atat de repede, suflet drag? Te vrem inapoi! Vrem sa iti auzim rasul care ne inveselea pe toti, sa iti privim chipul atat de frumos, sa-ti auzim glasul care ne imbarbata pe toti.
Realitatea este ruina unui basm! Imi spuneai ca de cate ori vezi cum visele se sfarsesc, de atatea ori te ambitionai sa reusesti. "Am drumul meu si asta nu se va schimba...speranta moare ultima!" Atat de scurt a fost drumul tau? De ce a fost curmat cu atata cruzime? Nu e adevarat ce s-a intamplat!
Te vom purta in suflete ca pe o icoana, toata viata. E atat de dureros sa stim ca nu te vei intoarce niciodata printre noi! Nu ar fi mai bine ca Dumnezeu sa ne ia pe toti odata, sa nu ne lase prada deznadejdii si durerii? Dar gandul Lui e altul si noi ramanem cu resemnarea. Fiecare moare singur...fiecare are destinul sau si nu putem sa i ne impotrivim.
Moartea e o realitate. Oricat am nega-o, oricat am ignora-o. Ea exista! Ea pandeste! Ea vine si nu intreaba pe nimeni nimic....doar vine si duce...Moartea nu e o alegere, dar Viata ... este!
Acum te-ai inaltat la stele. Stiu ca-ti va fi bine acolo, ca sufletul tau va fi ocrotit, dar cine ne va stinge noua durerea ce ne mistuie?
E trist si prea devreme! Acolo te asteapta toti ingerii. Vei fi si tu un inger, iubita Ioana! Fie ca Dumnezeu sa te aiba in paza si de acum tu sa veghezi asupra noastra. Te iubim! Adio suflet drag! (iulie 2008)
